Printre numeroasele titluri citite în ultima perioadă, au fost și unele cu România divizată. Una din reacțiile mele – inspirată din pauza roz cu numărul 5 – a fost ceva de genul: bla, bla, bla…abia acum ați aflat și voi? Pai e divizată de când Valentine’s Day a apărut printre sărbătorile autohtone. Și ce mai divizare! Pe de-o parte avem tabăra celor total refractari la astfel de efuziuni amoroase și a căror fața capătă o nuanță verzuie la vederea inimioarelor roșii. O altă tabăra este cea a naționaliștilor, care au descoperit brusc și dintr-o dată Dragobetele (24 februarie) și îl promovează puternic în defavoarea sărbătorii occidentale. Tabăra din care fac parte și eu este a celor cu atitudine de felină, adică indiferentă: este foarte bine dacă sărbătoresc și la fel de bine dacă nu sărbătoresc. Last but not least, grupul entuziaștilor (sau mai bine zis, entuziastelor? 😆 ) – cei care sunt maxim de încântați să îți manifeste și astfel dragostea. De la această ultimă categorie mi-a venit ideea titlului, din cauza faptului că sunt priviți de sub sprâncenele ridicate sus sus sus. Este ok să îți placă Valentine’s Day, să dăruiești și să primești cele mai siropoase cadouri, să fii într-o dispoziție festivă, extra înamorată și să îți dorești să bifezi toate clișeele posibile. Cât timp tu te simți bine, restul este doar zgomot. Același lucru e valabil pentru toată lumea, în măsura în care îți vezi de treaba ta și îi lași pe ceilalți să își facă ziua așa cum le priește.
