Din totdeauna, am fost lejer indiferentă la dulciuri, chiar și în copilărie. Le mâncam dacă îmi erau puse în față și nu făceam solicitări speciale, exceptând clătitele la care oricum nu mă interesa umplutura, ci doar aluatul. Totul până într-o vară, când father a adus o pungă maaaaaare din hârtie maro, plină cu bomboane Raffaello. Acolo s-a rupt fimul, căci nu m-aș mai fi oprit din mâncat. Era pentru prima oară când gustam cocos și cu acea ocazie, aflam că îmi place mult. Foarte mult! Problema era că rația mea zilnică era de o singură bomboană, iar eu aș fi disecat tacticos cel puțin vreo zece per servire. Așa că am declanșat operațiunea mini Sherlok Holmes: am întors toată casa cu josul în sus și susul în jos, dar tot nu am găsit punga maaaaaare din hârtie maro. M-am resemnat, dar atunci când am mâncat ultima bomboană, am rugat-o pe bunica mea să îmi dezvăluie unde se afla ascunsă punga maaaaare din hârtie maro. Bineînteles că era fix sub nasul meu, adică în cuptorul de la sobă, pe care nu îl deschisesem în cercetările mele. Chiar dacă acum nu mai mănânc acele bomboane, pasiunea pentru cocos a rămas, doar că am descoperit noi produse și noi rețete.
Rapid, ușor și delicios: trufe cu zmeură
Hristos a înviat și bine v-am găsit!
Știti acele vacanțe după care simți nevoia de o vacanță? Cam așa m-am simțit eu după weekendul prelungit de Paște, când am fost un fel de iepuraș Duracell. Am revenit pe blog pentru a vă arăta cu ce am facut furori în cele trei zile și anume trufe cu zmeură. Atât de răsunător a fost succesul, încât am făcut circa 100 de trufe în două zile și în acest weekend s-a programat my better half pentru încă un set de 25. M-am autointitulat mașinăria de făcut trufe 😆 .
Așa cum se poate vedea din poză, am prestat și trufe cu fulgi de cocos. Și acelea au ieșit delicioase, sunt excelente, dar nu fac față comparației. Toți cei care au gustat din trufele cu zmeură, au zis că sunt muuuuult mai bune,deși și celelalte sunt foarte bune. Chiar și eu am făcut această afirmație, în condițiile în care ador zmeura și cocosul deopotrivă.
După Paște urmează salam de biscuiți
Cred că nu am scris pe aici vreodată informația că nu îmi place să fac risipă de mâncare. Când eram mică, nu înțelegeam de ce se supăra father că se strică mâncarea în frigider și o aruncăm. L-am înțeles perfect abia atunci când m-am mutat singură. Între timp, am învățat să îmi știu exact nevoile și să mă organizez mai bine, astfel încât să limitez la maxim cantitățile de mâncare aruncate la gunoi. Pentru că se apropie Paștele – moment când apare tendința de a face excese – am zis să vă las aici o rețetă cu potențial de a recupera diversele dulciuri care se pot deteriora. Este o soluție bună pentru rămășițele de cozonac, fursecuri, cornulețe și altele similare și se pregătește super repede și ușor. Pam pam! Rezolvarea se află într-un salam de biscuiți. Doar că în loc de biscuiți puteți folosi resturile de la feluritele dulciuri care v-au ramas. Totuși, zic să evitați partea cu brânză din pască, dar marginea din aluat cred că se pretează. Rețeta de la care am pornit este cea a lui Mazilique (după un research extins, mi s-a părut cea mai bună), dar am mai modificat pe ici, pe colo, astfel încât să fie pe gustul celor care l-au primit.
Salata lemocado sau lămâcado
Zilele trecute, întrebam pe Facebook și Instagram ce rezultă din întâlnirea unui avocado cu o lămâie. Posibilitățile erau multe și răspunsurile au fost diverse, dar cele care m-au amuzat cel mai tare au fost primite de la Ramona și Bio Corner: lemocado, respectiv lămâcado. Prin urmare, așa a rămas numele salatei făcută în acea zi. Compunerea denumită lemocado a intrat rapid în topul preferințelor mele iernatice din mai multe motive. Este gata în circa 5 minute cu tot cu spălatul și tăiatul ingredientelor, este gustoasă, sățioasă și sănătoasă. Presupun că e prietenoasă cu silueta (mai ales dacă nu abuzați de feta), dar nu sunt această expertă nutriționistă ca să am o părere avizată. Ce presupune salata lemocado?
Coquelet la cuptor zis și gluma din weekend

Cafea cu aromă de toamnă

Din meniul de vara: salata cu sardine si ansoa
Ar putea parea ciudat, dar ma simt foarte confortabil atunci cand e canicula. Aerul conditionat este pornit doar cand primesc vizite (nu mi-am propus sa chinui pe nimeni si incerc sa creez un climat prietenos si pentru ceilalti) si dorm foarte linistita. Cu toate acestea, evit sa pornesc aragazul si daca o fac, ma asigur ca nu dureaza mai mult de zece minute tot procesul. Cu tot cu incinsul tigaii! Chiar si asa, astfel de miscari kamikaze sunt pe cat posibil descurajate si prefer sa mananc in oras sau sa pregatesc totul la rece. Astfel, ajung sa consum multe salate si pentru a nu ma plictisi, incerc sa fiu cat mai creativa in legatura cu ingredientele incluse. Now really, cat de multe salate grecesti de rosii cu castraveti si branza sa mananci? Chiar ma gandeam zilele trecute ca probabil din cauza lipsei de creativitate, salatele au capatat un renume prost. Pot sa fie pasionante, interesante, cu o abundenta de texturi si gusturi, doar daca ne punem imaginatia la contributie. In mod normal, imi place sa am si ingrediente calde prin salata, dar ne-am pus de acord ca momentan facem economie la gaze.

300: these are fish tacos!
300! This is Sparta! Aaaaaa…this is not Sparta? These are fish tacos? Oooooooooooooooole!!! Un intro cel putin buimac pentru postarea cu numarul 300, care are in centru revelatia verii mele: fish tacos. Acum doua saptamani i-am descoperit si as face cu ei, ceea ce fac cu melodiile mele preferate: repeat over and over again. Sunt deliciosi, ingredientele sunt sanatoase si se prepara foarte foarte repede. Sa mai mentionez ca pentru ei este nevoie sa folositi aragazul mai putin de 10 minute? Acesta se dovedeste a fi un avantaj major in zilele acestea de canicula, cand nici macar eu, care ador caldura, nu am curajul sa stau prea mult pe langa aragaz.
Reteta de la care am pornit este cea a lui Jamie, dar am adaptat-o la inspiratia si gusturile proprii. A iesit ceva ce my better half a spus ca aduce la gust cu shaorma, doar ca e mult mai bun, mai sanatos si total lipsit de vina.
Pancakes cu bacon si sirop de artar
Ati avut vreodata senzatia ca un lucru (aparent) simplu pare imposibil de facut? Ca ii observi pe ceilalti cum fac cu usurinta acel lucru si tie, indiferent de cat de mult te chinui, nu iti iese sub nicio forma? Fix sentimentul acesta l-am avut in ceea ce priveste pancakes. Stateam si admiram pe bloguri minunatele pancakes stivuite in turnuri decadente si nu intelegeam nici macar o clipa de ce &^#%^@$%%^&*)^!!! eu nu reusesc sa le fac. Dupa mai multe rateuri, am luat o lunga pauza, oarecum impacata cu ideea ca este o reteta care mie nu o sa imi iasa like evah si ca voi continua sa mananc pancakes la Simbio. Singura problema pe care o aveam era ca eu voiam sa incerc pancakes cu bacon si sirop de artar, dar nu le gaseam in niciun meniu de restaurant. Declickul s-a produs in momentul in care am adaugat in cos farfuria de la Chicineta si mi-am propus ca pe ea sa asez primele pancakes cu bacon si sirop de artar facute de mine. A sosit farfuria, am mai tergiverat putin startul testelor si pana la urma, intr-o zi cu soare ploaie torentiala, mi-am pus in practica planul rezultat din analiza a mult prea multe retete de pe net. Era prea mare nevoia de comfort food pentru a nu il pune in practica.
O reteta simpla cu cotlete de miel
Pastele este sarbatoarea mea preferata din toate punctele de vedere, inclusiv cel culinar si dintotdeauna am fost incantata de meniul cu iz primavaratic care se serveste la pranzul in familie. Cum sunt plina de pretentii in ceea ce priveste mancarea, bineinteles ca eu mananc doar miel fara prea mult gust de miel. Yep! That’s me alright! 😀 Mare minune ca am scapat vie pana la varsta aceasta la cate fite si figuri fac in fata unei portii de mancare. Cum mi-a revenit cheful de a gati si am zis ca e momentul sa folosesc noua mea farfurie si altfel decat props pentru poze, am cumparat patru cotlete de miel si am trecut la experimentat. Faptul ca in poze se pot observa doar trei bucati este semn ca mancasem deja unul, ca sa vad daca merita sa mai fac poze. A meritat! Numai cand ma gandesc la cate de bune au fost, imi vine sa mai fac un drum pana la Mega Image si sa mai cumpar o tura.
- 1
- 2
- 3
- 4
- Next Page »