Tabloul următor cred că este cunoscut majorității. Ea stă în fața dulapului ticsit de haine, ușile larg deschise, haine întinse pe pat, pe jos, pe pretutindeni și repetă în continuu Nu am cu ce să mă îmbrac. X ținute probate mai târziu, deja e obosită, fără chef și ajunge iar să poarte aceeași pantaloni negri și cămașă albă. Saaaaaaaau ajunge să își cumpere haine noi, deoarece concluzionează că nimic nu se potrivește la ocazia ce se prefigurează. Vă sună cunoscut? Despre mine, știu sigur că deseori m-am aflat în această postură și înclin să cred că fenomenul este unul extins. Toate glumele sau hotărârile precum cea despre care povestesc în articolul de aici provin ele de undeva 😛 . Recunosc că pentru mine, aceasta este una din situațiile foarte frustrante și consumatoare de timp, fapt pentru care am căutat și experimentat soluții. Astăzi, vreau să vă împărtășesc ce a funcționat din tot ce am încercat, astfel încât a trecut mult timp de ultima dată de când am stat nedumerită în fața dulapului.
Motivul pentru care astazi nu este o zi cu outfit este evidentiat in titlu: in weekend am facut curatenia de primavara. Prin asta nu inteleg ca m-am apucat sa sterg toate geamurile (oricum nu o fac like ever), ca am apirat de praf toate cotloanele apartamentului sau alte activitati similare, ci ca am organizat lucrurile prin casa, incepand cu garderoba. Totul a pornit de la sentimentul ca intr-un final a sosit primavara si ca a venit momentul sa punctez schimbarea sezonului si in garderoba. Exceptand aspectele ce tin de anotimpurile anului, mai exista o impresie, care s-a accentuat in ultima perioada: ca sunt anumite parti din trecut, ale caror reprezentari imi tot apar in fata ochilor, desi sunt capitole inchise. Acelea le simteam precum poveri din ce in ce mai grele, de care trebuie sa scap cat mai rapid, pentru a ma putea concentra pe prezent. Astfel, curatenia de primavara a avut dublu scop: functional si emotional.
