Obiceiul de a strânge lucruri și a nu arunca absolut nimic l-am pus pe seama comunismului și am crezut că aparține doar părinților noștri. Elaborasem o întreagă teorie conform căreia lipsa de resurse din acea perioadă a generat obiceiul de a aduna tot “că cine știe când ai nevoie”. Respectiva nevoie apare o dată la nu știu câți ani și atunci scot la iveală cu mândrie acel lucru, precum o validare a obiceiului. În niciun moment nu sunt luate în considerare risipa de spațiu făcută, incidența mică a necesității sau prețul scăzut al obiectului, care acum se găsește pe toate drumurile. Teoria mea a căpătat noi ramificații, atunci când am observat același obicei și la generațiile care au cunoscut comunismul din cărți sau doar au copilarit în acei ani. Azi, nu o să dezbat pseudoteoriile mele, ci de ce este bine să te debarasezi de lucruri, toate ideile fiind aplicate pe garderoba, deși unele motive sunt valabile și în alte zone ale vieții.
Motivul pentru care astazi nu este o zi cu outfit este evidentiat in titlu: in weekend am facut curatenia de primavara. Prin asta nu inteleg ca m-am apucat sa sterg toate geamurile (oricum nu o fac like ever), ca am apirat de praf toate cotloanele apartamentului sau alte activitati similare, ci ca am organizat lucrurile prin casa, incepand cu garderoba. Totul a pornit de la sentimentul ca intr-un final a sosit primavara si ca a venit momentul sa punctez schimbarea sezonului si in garderoba. Exceptand aspectele ce tin de anotimpurile anului, mai exista o impresie, care s-a accentuat in ultima perioada: ca sunt anumite parti din trecut, ale caror reprezentari imi tot apar in fata ochilor, desi sunt capitole inchise. Acelea le simteam precum poveri din ce in ce mai grele, de care trebuie sa scap cat mai rapid, pentru a ma putea concentra pe prezent. Astfel, curatenia de primavara a avut dublu scop: functional si emotional.