V-am promis că postez ce surse de inspirație pentru gătit am și iată ca a venit momentul. Să știți că aici prefer să merg după formula de succes cu numele puțin și bun. O lista scurtă și de calitate e mult mai utilă decât una plină de siteuri care mă conduc la rezultate inspide sau chiar la distrugerea ingredientelor. Da, mi s-a întâmplat așa ceva și era strict din cauza rețetei prezentate, nu din greșelile mele de execuție. Cred că asta e una din rarele ocazii când mă enervez, mai ales că de cele mai multe ori “miros” că e ceva în neregulă, deoarece în imaginația mea, preparatul final nu are gust bun. De obicei, îmi ascult instinctul și modific în mod corespunzător. Deserturile fac excepție, unde nu am o experiență vastă în a le mânca și sunt plină de dubii. După ultimul eșec pe care l-am presimțit, mi-am promis să mă ascult și să urmez calea care cred eu că e bună. Măcar dacă ratez, să o fac pe mâna mea! Asta am scris-o ca să o implementez mai bine în capul meu și acum să revenim la tema zilei, și anume surse de inpirație pentru gătit.
O pasiune transformată în batoane cu fulgi de ovăz și ulei de cocos
Din totdeauna, am fost lejer indiferentă la dulciuri, chiar și în copilărie. Le mâncam dacă îmi erau puse în față și nu făceam solicitări speciale, exceptând clătitele la care oricum nu mă interesa umplutura, ci doar aluatul. Totul până într-o vară, când father a adus o pungă maaaaaare din hârtie maro, plină cu bomboane Raffaello. Acolo s-a rupt fimul, căci nu m-aș mai fi oprit din mâncat. Era pentru prima oară când gustam cocos și cu acea ocazie, aflam că îmi place mult. Foarte mult! Problema era că rația mea zilnică era de o singură bomboană, iar eu aș fi disecat tacticos cel puțin vreo zece per servire. Așa că am declanșat operațiunea mini Sherlok Holmes: am întors toată casa cu josul în sus și susul în jos, dar tot nu am găsit punga maaaaaare din hârtie maro. M-am resemnat, dar atunci când am mâncat ultima bomboană, am rugat-o pe bunica mea să îmi dezvăluie unde se afla ascunsă punga maaaaare din hârtie maro. Bineînteles că era fix sub nasul meu, adică în cuptorul de la sobă, pe care nu îl deschisesem în cercetările mele. Chiar dacă acum nu mai mănânc acele bomboane, pasiunea pentru cocos a rămas, doar că am descoperit noi produse și noi rețete.
Rapid, ușor și delicios: trufe cu zmeură
Hristos a înviat și bine v-am găsit!
Știti acele vacanțe după care simți nevoia de o vacanță? Cam așa m-am simțit eu după weekendul prelungit de Paște, când am fost un fel de iepuraș Duracell. Am revenit pe blog pentru a vă arăta cu ce am facut furori în cele trei zile și anume trufe cu zmeură. Atât de răsunător a fost succesul, încât am făcut circa 100 de trufe în două zile și în acest weekend s-a programat my better half pentru încă un set de 25. M-am autointitulat mașinăria de făcut trufe 😆 .
Așa cum se poate vedea din poză, am prestat și trufe cu fulgi de cocos. Și acelea au ieșit delicioase, sunt excelente, dar nu fac față comparației. Toți cei care au gustat din trufele cu zmeură, au zis că sunt muuuuult mai bune,deși și celelalte sunt foarte bune. Chiar și eu am făcut această afirmație, în condițiile în care ador zmeura și cocosul deopotrivă.
După Paște urmează salam de biscuiți
Cred că nu am scris pe aici vreodată informația că nu îmi place să fac risipă de mâncare. Când eram mică, nu înțelegeam de ce se supăra father că se strică mâncarea în frigider și o aruncăm. L-am înțeles perfect abia atunci când m-am mutat singură. Între timp, am învățat să îmi știu exact nevoile și să mă organizez mai bine, astfel încât să limitez la maxim cantitățile de mâncare aruncate la gunoi. Pentru că se apropie Paștele – moment când apare tendința de a face excese – am zis să vă las aici o rețetă cu potențial de a recupera diversele dulciuri care se pot deteriora. Este o soluție bună pentru rămășițele de cozonac, fursecuri, cornulețe și altele similare și se pregătește super repede și ușor. Pam pam! Rezolvarea se află într-un salam de biscuiți. Doar că în loc de biscuiți puteți folosi resturile de la feluritele dulciuri care v-au ramas. Totuși, zic să evitați partea cu brânză din pască, dar marginea din aluat cred că se pretează. Rețeta de la care am pornit este cea a lui Mazilique (după un research extins, mi s-a părut cea mai bună), dar am mai modificat pe ici, pe colo, astfel încât să fie pe gustul celor care l-au primit.
Despre critică
Într-una din animațiile mele preferate, Ratatouille, există o secvență care m-a impresionat prin adevărul pe care îl exprimă simplu și clar. Fragmentul de mai jos îi aparține lui Anton Ego, un personaj care este critic culinar:
În multe feluri, munca unui critic este ușoară. Riscăm foarte puțin și totuși ne bucurăm de o poziție asupra celor care ne oferă munca lor și pe ei înșiși judecății noastre. Prosperăm pe baza criticilor negative, care sunt mai amuzante de scris și citit. Dar adevărul amar pe care noi, criticii, trebuie să-l înfruntăm este că în marea rânduire a lucrurilor, un gunoi ordinar este mai semnificativ decât criticile noastre care îl desemnează astfel.
Salata lemocado sau lămâcado
Zilele trecute, întrebam pe Facebook și Instagram ce rezultă din întâlnirea unui avocado cu o lămâie. Posibilitățile erau multe și răspunsurile au fost diverse, dar cele care m-au amuzat cel mai tare au fost primite de la Ramona și Bio Corner: lemocado, respectiv lămâcado. Prin urmare, așa a rămas numele salatei făcută în acea zi. Compunerea denumită lemocado a intrat rapid în topul preferințelor mele iernatice din mai multe motive. Este gata în circa 5 minute cu tot cu spălatul și tăiatul ingredientelor, este gustoasă, sățioasă și sănătoasă. Presupun că e prietenoasă cu silueta (mai ales dacă nu abuzați de feta), dar nu sunt această expertă nutriționistă ca să am o părere avizată. Ce presupune salata lemocado?
Coquelet la cuptor zis și gluma din weekend

8 linkuri pentru Halloween

Cafea cu aromă de toamnă

Ce mananc la serviciu?
La modul ideal, am pachetel de acasa la mine si totul este bright and shiny. Acest ideal nu se indeplineste tot timpul pe motive de lipsa ingrediente, lipsa dispozitie zen, lipsa timp sau lene in forma pura. In astfel de momente ma confrunt cu problemele ce au condus la aparitia pachetelului. Sunt inimaginabil de pretentioasa la mancare si nicio cantina din zona nu se ridica la nivelul cerintelor mele privind gustul. Mai mult de atat, imi place sa stiu clar ce ingrediente se afla in mancarea mea, pentru a putea evita cele care ingrasa. Ah, da! Nu fac parte din categoria norocoaselor care pot manca orice fara a lua in greutate, deci am grija la ce mananc. A manca la restaurant este o optiune prea putin fezabila, mai ales daca am o lunga perioada cand nu gatesc acasa, asa cum s-a intamplat acum (de duminica am observat revenirea chefului, yeeeeeey). Nu mai mananc junk food (McDo si KFC) de ani de zile si este foarte bine asa. Cred ca ar mai fi cateva argumente in favoarea pachetelului, dar nu imi vin in minte. Prin urmare, ce mananc la serviciu cand nu am adus nimic de acasa?
Frumusetea de farfurie este de la Lin
- 1
- 2
- 3
- …
- 6
- Next Page »