Drumul către feminitate

Așa cum spuneam într-un articol anterior, în ultima perioadă sunt foarte interesată de subiectul feminitate. Poate vă mai amintiți articolul acesta și starea interogativă pe care o aveam la momentul respectiv. Apropo, dacă sunteți curioase de cum a mai evoluat stilul meu vestimentar, intrați pe profilul meu de Instagram și o să vedeți că am pus la Highlights, o serie de Instastories cu outfiturile din ultima vreme.

Poate vă întrebați cum de subiectul feminitate și-a câștigat un loc central în interesele mele și de ce a început să apară frecvent în postările mele? Răspunsul este că experiența proprie a fost cea care mi-a indicat această cale.

Hai să vă distrez cu detalii biografice, ca să fie și mai evident de ce drumul meu spre feminitate a fost unul plin de hopuri. După ce au avut două fete, părinții mei bineînțeles că au dorit varietate, un moștenitor al numelui, un continuator al dinastiei, adică un băiat 🙂 . Aveau numele de Teodor pregătit, dar ooooops! că a dat cu eroare și atunci când am apărut eu, a fost necesar să adauge un “a” la finalul numelui, rezultând Teodora. Acel “a” nu a fost suficient încât să nu ajung tunsă cu ciobul și apelată “băiatul lui tata”. Pentru a continua tendința, educația primită a fost una … să spun că mai degrabă militărească. La tot melanjul, s-a adăugat și faptul că modelul feminin principal, cel matern, manifesta mai degrabă părțile întunecate ale feminității decât pe cele luminoase. Ce am înțeles eu din toată combinația? Că e cam nașpa că sunt fată și că ar fi fost suuuuuuuuuper fain să fiu băiat? Pe măsură ce au trecut anii, ideile acestea doar s-au amplificat și la ele am adăugat și o serie de concepte feministe. Asta doar ca varza din capul meu să fie corpolentă. Toate acestea au fost îndeajuns încât să mă tund scurt de bună voie și nesilită de nimeni, să mă îmbrac masculin, să mă comport masculin și să pot spune cu lejeritate “p… mea”, deși o scurtă privire în jos mi-ar fi contrazis flagrant vorbele. Ceea ce e cu adevărat important este că nici nu sesizam că e ceva în neregulă cu tot ceea ce fac, deși experiența mă contrazicea la fiecare pas. Eram atât de convinsă de toate lucrurile pe care le știam (pe care, de fapt, le învățasem de la alții), încât în niciun moment nu îmi ridicam vreun semn de întrebare. Acesta este și motivul pentru care am decis să scriu o postare într-atât de personală, în speranța că va fi utilă altor femei… în speranța că va ridica măcar un semn de întrebare.

La un moment dat, a apărut în viața mea acel bărbat alături de care să apară și mult ascunsa latură feminină. Dintr-o dată, simțeam că nu mai pot să mă comport ca înainte, că mă mișc, mă îmbrac, vorbesc și zâmbesc altfel. Dintr-o dată, simțeam că am nimerit din pură întâmplare exact acolo unde trebuia să fiu și îmi era mai bine decât îmi fusese vreodată. Eu însămi am reușit să identific amplificarea stărilor feminine, doar că la acel moment eram prea îndrăgostită și mult prea ocupată cu alte lucruri încât să urmăresc mai mult ideea de feminitate.

Câțiva ani mai târziu, deja simțeam cum alunec iar spre zonele atât de cunoscute. Mă simțeam din nou în afara locului unde îmi e cel mai bine, dar nu știam ce era greșit din ceea ce fac. Întrebarea privind stilul personal despre care vorbeam în acest articol a fost provocarea și a ridicat multe alte întrebări în interiorul meu. A fost clipa când am zis stop și am decis ca a venit momentul să schimb direcția în care mă îndrept. Având în vedere că experiența proprie era o sursă de informații de tipul așa nu, m-am pus pe scotocit tot internetul în lung și în lat pentru a găsi informații în legătură cu subiectul feminitate, să înțeleg mai bine conceptul și cel mai important, să pun în aplicare. Așa că am dat startul de unde am considerat că schimbarea este mai rapidă și mai ușoară, și anume aspectele fizice. Îmi este foarte clar că feminitatea înseamnă mult mai mult decât rochii, păr lung, unghii îngrijite și piele hidratată și epilată. Totuși, de undeva trebuia să încep? Este evident că cea care stăpânește tainele feminității, va străluci și îmbrăcată în trening, dar cazul meu nu e acesta. Cum (spre fericirea mea) partea de beauty o nimerisem deja, am trecut la modificarea stilului vestimentar, astfel încât să mă ajut în accesarea unor stări, informații, atitudini care știu că sunt în mine, dar încă nu au devenit reflexe. Dar, precum ziceam, mă aflu pe acest drum al descoperirii feminității, care se dovedește mai interesant decât prevedeam. 😀

Aș fi tare bucuroasă să îmi împărtășiți dacă pentru voi feminitatea este un subiect de interes și dacă parcursul vostru feminin e unul mai lin.