Despre critică

Într-una din animațiile mele preferate, Ratatouille, există o secvență care m-a impresionat prin adevărul pe care îl exprimă simplu și clar. Fragmentul de mai jos îi aparține lui Anton Ego, un personaj care este critic culinar:

În multe feluri, munca unui critic este ușoară. Riscăm foarte puțin și totuși ne bucurăm de o poziție asupra celor care ne oferă munca lor și pe ei înșiși judecății noastre. Prosperăm pe baza criticilor negative, care sunt mai amuzante de scris și citit. Dar adevărul amar pe care noi, criticii, trebuie să-l înfruntăm este că în marea rânduire a lucrurilor, un gunoi ordinar este mai semnificativ decât criticile noastre care îl desemnează astfel.

Despre critică

Este simplu să ai o poziție confortabilă, să nu produci nimic și să îi urmărești pe cei care fac ceva, doar pentru a râde de ei, pentru a le sublinia minusurile, lipsurile, defectele. Dar acel tron al criticii nu avansează niciunde și prin urmare, nu va aduce niciun fel de creștere personală. Chiar dacă ești o autoritate în domeniul respectiv, tot timpul există posibilități pentru a crește. Dezvoltarea se petrece întotdeauna în afara zonei de confort, așadar nu stând și arătând cu degetul la ceilalți. Cei care produc ceva – de la un fel de mâncare la o pictură, de la un clip pe YouTube sau un articol pe blog până la proiecte arhitecturale – evoluează cu fiecare nouă încercare, indiferent dacă este una reușită sau un eșec răsunător. Cu fiecare lucru făcut învață cum să fie mai bine, ce să perfecționeze, ce abilități să își dezvolte, care sunt cunoștintele care le lipsesc. Pe parcurs, este foarte posibil să și dezvolte un profund respect pentru munca celorlalți, dacă nu îl aveau deja. De asemenea, fiecare lucru produs presupune asumarea unui risc, doar prin expunerea unei părți din propria cunoaștere sau propriul suflet. Astfel, mult mai dificil și mai provocator este să construiești decât să desființezi, sa creezi decât să critici.

Este foarte adevărat că o critică poate fi constructivă, dar aceea are scopul de a ajuta pe cel căreia îi este adresată, oferă soluții și se face cu discreție și delicatețe. Atunci întinzi o mână către celălalt și îl ajuți să se ridice, să își remedieze greșeala sau chiar să crească prin cunoștințele tale. Critica constructivă nu e despre a fi strălucitor prin aruncarea de noroi pe alții, ci despre a străluci împreună sau a șlefui ceea ce există deja și a nu aștepta aplauze pentru asta. Este cea care nu îl îngroapă pe cel căreia îi este adresată, ci îl ridică și prin acest aspect se îndepărtează de accepția cuvântului critică și se apropie de cea a cuvântului sprijin.

Acum să nu vă închipuiți că articolul de azi a apărut în urma unei critici devastatoare. Este rezultat al experienței, deoarece am fost în ambele posturi. Uneori, se întâmplă să mă întorc în cea de critic și atunci îmi amintesc toate cele de mai sus.

10 thoughts on “Despre critică

  1. Foarte bun articolul-fiecare dintre noi este si critic si criticat- copil,mama,partener,sef,coleg,etc…cred ca putem invata cate ceva din ambele pozitii…personal critic cu ingaduinta ,calm si niciodata devastator pentru cel criticat.Cand sunt criticata pe nedrept REACTIONEZ leonin!! iar cand am dat-o in bara imi insusesc critica si invat …

  2. ma simt. Ma regasesc in postura criticului. Eu spun intotdeauna ce cred. Nu pot sa-i spune unei fete ca scrie bine, daca nu e asa. Dar, daca e deschisa si se vede ca vrea sa evolueze, nu o sa ma vezi dandu-i in cap pentru anumite greseli. Dimpotriva, ador oamenii care tind spre mai bine si incerc sa ii ajut (atat cat pot eu, ca nici eu nu sunt atotstiutoare). In schimb, daca ii dau de inteles unui om ca a dat-o in bara cu ceva, ii vorbesc frumos si el crede ca i-am spus asta doar ca sa il atac, sa fie constient ca o sa il atac/critic si mai tare de aici incolo.

    • Foarte bine ca spui ceea ce crezi! :) Intrebarea mea pentru tine este daca merita consumul de energie, nervi si timp? Tie iti aduce beneficii sau simti ca te irosesti? Pana la urma, prima noastra datorie este ca noi sa fim fericite si multumite. Cat timp se intampla asta, atunci are sens si ma bucur pentru tine. Daca nu, poate mai bine e sa dai feedback celor care tind spre mai bine si iti solicita parerea si ajutorul – ei sunt cei care apreciaza cu adevarat mana de ajutor. Eu stiu ca esti o femeie sufletista, care stie cum sa puna problema si mi-a parut rau sa vad cum sunt interpretate vorbele tale si lucrurile deviaza negativ. Anyways, noi sa fim sanatoase si fericite!

  3. Foarte interesant articolul de azi!felicitari!
    Ma izbesc de critici direct sau indirect, si in job zi de zi, si in mica noastra afacere de familie, acestea din urma incerc sa le gasesc constructive, sa-mi imbunatatesc activitatea si sa multumesc celor care mi-au adresat aceste critici.
    In schimb, la job majoritatea criticilor sunt rautacioase si gratuite, si nu ma impac deloc cu ele!
    Poate ca uneori am fost si eu de cealalta parte , dar am incercat sa corectez, recunosc ca acest respect pentru munca celorlalti a venit odata cu maturizarea si de ce nu in urma experientelor traite!
    O zi minunata!

    • Multumesc mult, Adriana! In ceea ce priveste “rautacismele”, iti pot spune cum am reusit eu sa nu ma mai atinga. Fie le ignor cu totul si trec pe langa ele, fie am un mindset super pozitiv astfel incat orice lucru mi se spune eu il transform intr-un lucru dragut si mai si multumesc pentru amabilitate (ajuta la corectarea atitudinii celorlalti sau zic ca esti nebuna de legat 😀 ), fie ii privesc cu compasiune, precum oamenii tristi si inveninati ce sunt. Sper ca poate ceva din ce am scris te ajuta si pe tine.
      O zi minunata si o saptamana fabuloasa, plina de optimism!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *