În ultimii ani, am renunțat să mai mănânc pui. Niciodată nu am fost o pasionată a gustului pe care îl are și de când am aflat de puii hormonați, am gasit un pretext bun pentru a-l evita. Toate bune și nehormonate frumoase, până când am aflat despre coquelet, zis și cocosel, zis și cocoș pitic. Pe undeva prin capul meu, am notat ideea că vreau să încerc așa ceva și pierdută a fost… până la un brainstorming desfășurat împreună cu my better half, în mijlocul magazinului Mega Image. Coquelet a extras lozul câștigător pentru a deveni prânzul de duminică. Vă imaginați că tot procesul de pregătire a celor doi cocoși pitici a fost o mare glumă și am râs muuuuuuuuult mai mult decât am gătit. Chiar dacă au fost luați la mișto în ultimul hal, varianta mea de coquelet la cuptor a fost suficient de gustoasă, încât să consider că cei doi cocoși pitici merită o postare a lor și numai a lor.
Ingrediente
2 cocoși pitici (deștept Adi Hădean când a găsit reformularea asta, că eu mă blocasem la pluralul pentru coquelet – coquelets, coqueleti, coquelettes, un coquelet și încă un coquelet???)
50g + 10g unt
Câteva crenguțe de rozmarin
Cimbru… uscat de data aceasta, data viitoare sper să găsesc proaspăt
Fulgi de chili
6 cătei de usturoi
Sare & Piper
Execuție “artistică”
Partea cea mai anevoioasă din rețetă a fost la început, când a fost necesar să curăț carnea de resturile de pene. A durat mult și a fost anevoios, datorită faptului ca de fiecare dată când râdeam, preferam să mă îndepărtez de foc. Adică, mai mult am râs decât am pârlit. Dupa aceea lucrurile au fost extra simple. Am amestecat cele 50g de unt cu usturoiul tocat mărunt, cimbrul uscat, fulgii de chili, sarea si piperul. Cu maglavaisul ăsta, am uns pe toate părtile cei doi subiecți – și pe dinăuntru, și pe dinafară. I-am mai luat putin în deradere și i-am decorat “estetic”, cu crenguțele de rozmarin (rămâne un mister cum de am reusit acest aranjament inspirat, mai ales la cel din dreapta) și i-am pus într-o tavă unsă cu restul de unt.
Am băgat tava în cuptorul încins la 200 de grade și peste 40 de minute au fost gata (la jumătatea timpului, i-am întors; verificarea se face cu scobitoarea; sunt gata atunci când lichidul care iese din ei este clar). Ta daaaaaaa! Vă prezint coquelet la cuptor! 😎 Din cauza overdose-ului de unt, i-am mâncat împreună cu o salată de legume. Am mâncat pe săturate noi, pisicile din fața blocului (din torsul răsunator am dedus că mi-au apreciat talentele culinare) și eu, a doua zi.
Gata! Mi-am făcut praf reputația, dar a meritat: am râs o grămadă în timp ce am scris postarea.
Voi ați mâncat coquelet și dacă da, ce rețetă ați preferat?
P.S. Sper că nu am jenat pe nimeni, dar cred cu tărie ca luatul propriei persoane prea în serios, dăunează grav veseliei.
Atata timp cit gatitul e o placere si distractie cred ca si rezultatul e pe masura.
Total de acord! 😀
Si eu am facut acelasi lucru ca Amy, am incercat sa mi te imaginez parlind cei doi cocosi si facand din cand in cand pauze de ras. Spre rusinea mea eu nu prea gatesc. Adica inca sunt la faza aia in care mi-e mila sa lucrez cu carne, ca imi vin in minte imagini cu animalele cand au fost ucise. Insa daca nu sunt facute de mine, le mananc cu mare pofta :)). Cocosei pitici n-am mancat, dar sigur mi-ai facut pofta. Si, admit, am zis un “awwwww ♥” cand am ajuns la partea cu pisicile de la bloc. Si noi lehranim pe ale noastre de la bloc. Iubim pisicile ^_^
Iubim, iubim! Am zis ca urmatoarea care ma alege, nu o voi mai refuza si vad eu cum ma descurc cu alergia la par de animale si cu obsesia de a avea usa dormitorului inchisa cat timp dorm :))) Te inteleg la faza cu gatitul de carne, ca nici eu nu ma dau in vant. Faza e ca nici vegetariana nu pot deveni, ca sunt momente cand simt nevoia de carne si niciun fel de subtitut cu zurgalai nu poate sa imi satisfaca nevoia. Recunosc ca in majoritatea datilor, si eu mananc carne atunci cand imi este servita de altii. Pup u! :*
Cat de bine arata! Si cata pofta mi-ai provocat!
Acum vine weekendul si te poti amuza si tu pe seama coquelet-ului.
P.S. Recunosc ca de fiecare data cand ma uit la poza, ma ia o pofta de nu mai stiu de mine :))
am vazut si eu tot la Edenia ceva ‘cocosei’ de genul asta dar nu m-a incantat faptul ca sunt congelati. Cat despre preparatul tau, arata cum stii si tu ca arata – demential. Simplu de gatit (execeptand parlitul pe care nici eu nu il agreez) și destul de sanatos (fata de fast-food).
Fata de fast food, cred ca orice gatim este sanatos. Pot sa spun ca in combinatia in care l-am mancat, nu a afectat cu nimic cantarul (se vede imediat la mine cand mananc ceva ce ingrasa), deci zic ca e ok. Mai e varianta ca in loc de unt, sa folosesti ulei de masline, dar ar trebui lasat putin la frigider sa se patrunda aromele.
Legat de hormoni, vezi ca cei de la Edenia au pui crescuti natural. Eu am mai luat din Kaufland pui intreg de la ei. Faza e ca e mititel si mi-e tare mila sa il mananc…Sta acolo ambalat intreg, mort si fara cap… :))
Edenia au fost si ai mei…cred. Pfoaaaaa, ce funny ai fost cu descrierea ta :))) Recunosc ca si mie imi e cam mila sa mananc carne, dar nu ma descurc sa fiu vegetariana, caci simt nevoia de carne 1-2 ori/saptamana.
si eu cumpar produse de la tara, de ferma, dar o data am cumparat si cocosel pitic :). Eu l-am facut supa, dar tin minte ca am mai mancat in copilarie!
Sunteti norocoase ca aveti surse de incredere de unde sa cumparati! Noroc ca nu sunt innebunita dupa carne, si cu atat mai putin dupa pui, ca altfel ar fi trebuit sa scotocesc dupa o astfel de sursa.
Arata chiar bine! 😀
Sunt sexy balamuc :))) Aparent nu ma pot opri din ras pe tema coquelet. Vorbind serios, e banal de facut si mega gustos.
Incerc sa mi te imaginez parlind cei doi cocosi pitici…imi vine-n minte o imagine funny. 😀 Ma bucur ca ai imbinat utilul cu placutul, arata foooarte bine rezultatul final. Pups! :*
Cred ca ceea ce iti imaginezi este foarte aproape de ce s-a intamplat in realitate 😀 Pup u & miss u! :*
Buna Teodora, pranzul tau arata foarte bine 😀 nu am incercat pana acum asa ceva. Si eu am o problema cu puii hormonati, insa in ultima perioada am gasit o sursa de incredere, direct de la ferma, fara antibiotice si alte nebunii.
Toate cele bune,
Ioana
Multumesc, Ioana! Este excelent ca ai gasit o sursa de incredere pentru asa ceva! La carne nu am studiat prea mult problema, dar am remarcat diferenta la oua – intre cele de tara si cele bio. Oh my God! :O
O zi minunata iti doresc!