Deseori imi gasesc inspiratia sau confirmarile in comentariile voastre si atunci cand Ioana mi-a lasat un comentariu foarte dragut, am simtit ca a sosit clipa sa asamblez articolul despre motivatia mea zilnica. Demult intentionam sa pun pe hartie pe monitor pe blog cum am reusit sa ma conving ca in majoritatea diminetilor sa ma imbrac in tinute care sa imi placa si sa imi aplic pe fata un pic de makeup. Cand sunt bright and shiny, acest lucru imi vine natural si nu depun nici cel mai mic efort. La polul opus, intampin mari dificultati atunci cand sunt obosita, stresata, suparata, aglomerata sau toate la un loc, cum se intampla si in prezent. Atunci imi este greu sa ma dau jos din pat, dar baramite sa compun tinute inspirate si sa cedez 10-15 minute de somn in favoarea unui machiaj basic. Pentru ca imi stiu felul de a fi, mi-am dat seama ca ceea ce imi trebuie mie este o motivatie suficient de consistenta si importanta, incat sa imi fie mai greu sa o alung decat sa o urmez in zilele cele mai rele. Cum mintea mea esuase in a elabora una, am incercat sa identific o sursa/resursa de motivatie pe Pinterest si ceea ce urmeaza este drumul meu in cautarea ei.
Mwahahahaha! Ok, simt nevoia sa repet: mwahahahahahahahahahaha! O astfel de perspectiva are un impact atat de “puternic” asupra mea incat in continuare nu imi apare cheful de a parasi caldura cearsafurilor, asa ca drumul pana la a fi aranjata e parca si mai luuuuuuuuung. Acum cativa ani probabil ca mi-ar fi pasat de o astfel de intalnire si mi-as fi dorit sa arat impecabil, sa fiu imbracata intr-o rochie sexy, incaltata cu cele mai frumoase sandale cu toc, machiajul sa fie perfect si buclele sa se desfaca lejer pe umerii mei. Eu, cea din prezent, sunt prea putin interesata sa mai privesc in trecut si cu atat mai putin sa impresionez si sa ma prezint precum o aparitie ravisanta in fata lui. Next!
Privind acest citat, m-am gasit iar pusa in incurcatura. Pai, daca ma intalnesc cu cel mai mare dusman al meu, ce diferenta va face daca arat bine sau nu? Ar trebui sa fie ceva de genul in your face, sau cum? Este ceva aici care apasa un buton al orgoliului personal, dar nu suficient de puternic incat sa fie o forta mobilizatoare pe termen lung. Atunci cand deja imi este dificil sa fac orice, ma intristeaza sa imi asociez motivatia interioara cu persoane care stiu ca ma detesta. Next!
La vederea acestui citat m-am activat putin si chiar l-am ales precum motto matinal pentru o perioada de timp, pana cand… Pana cand am realizat ca nu imi face niciun bine, ci chiar contrariul. Entuziasmul de la debutul zilei ajungea sa se disipeze intr-o stare de expectativa a ceva mai bun si mai frumos decat ceea ce se desfasura in prezent. Sa mai spun despre intoarcerea acasa, care nu o mai simteam precum o bucurie, ci precum o nemultumire ca picioarele mele nu s-au indreptat catre taramul promis? Neeeeeeeeext, please!
Oooooooo, cu el sau variatiuni ale acestui citat (You can have anything in life, if you dress for it, Dress how you want to be addressed etc) chiar am cochetat mult timp! De asemenea, el a capatat mai multa putere prin experientele anterioare, cand am simtit ca am ratat diferite oportunitati, doar pentru ca nu am depus acel mic-mare efort matinal. I-am vazut potentialul si cum suna alarma ceasului, imi spuneam “Teodora, faci toate acestea pentru succesul tau!”. Ok, parca nu era atat de multa emfaza implicata, dar era ceva destul de apropiat. Toate bune si frumoase, pana cand am remarcat mari hibe in relatia cauza-efect inclusa in astfel de citate. Din fericire sau din pacate, cheia succesului nu sta numai in tinute potrivite si fete fara de cusur si sunt multi alti factori care contribuie la el. Ufffffff, next!
Iata ca am ajuns la partea amuzanta a postarii si cum s-a dovedit ca motivatia adevarata nu am gasit-o in citate ticluite. Cel care se afla mai sus este cel mai aproape de revelatia pe care am avut-o intr-o plimbare cu liftul corporatiei, cat timp ma priveam pierduta in oglinda. Singurul gand rasarit printre neuronii mei extenuati a fost: Not bad at all! Nici nu ai zice nu ai mai dormit din paleozoic si abia mai ai putere sa te deplasezi dintr-o parte in alta, la cat de bine arati azi. Atunci am avut flashbackuri cu toate acele momente cand m-am privit in aceeasi oglinda si am gandit ca arat ca si cum s-ar fi prabusit dulapul pe mine, ca ceea ce port nu imi este deloc pe plac si ca fata pe care o privesc ma sperie de cat de obosita e. Imaginea din ziua aceea era una diferita si inca imi amintesc ca in mod intentionat inclusesem in outfitul meu ceva galben, doar pentru a avea cu mine un strop din culoarea fericirii mele. Abia atunci am inteles ca o tinuta frumoasa si un aspect ingrijit au o mare importanta pentru bunastarea mea si ca oricat de dificile si complicate sunt situatiile existente, un zambet de multumire intr-o oglinda este tot ce am nevoie sa ma motiveze la orice ora, nu doar dimineata. Astfel, cateva secunde intr-un lift dintr-o cladire de sticla au adus cu ele raspunsul la cautarile mele privind motivatia matinala.
Sunt curioasa sa aflu daca va inspira vreunul din citatele prezente in postarea de azi? Voi ati gasit motivatia pentru a fi aranjate si ingrijite in fiecare zi sau sunteti inca in cercetari?
Ma scuzati doamnelor dar acum imi dau seama ce greu trebuie sa va fie in fiecare dimineata ca sa nu mai punem la socoteala ca trbuie sa ii aranjati si pe ceilalti membrii mai mari sau mici ai familiei
Cred ca are mult de-a face si cu bioritmul. Am impresia ca merge mai usor cand esti o persoana matinala si te trezesti plina de chef si voie buna. Iti multumim pentru empatie 😀
Eu de obicei cand ma simt trista si deprimata ma dichisesc mai mult ca sa nu se observe, iar cand sunt fericita ma port “naturala” :))
Si pentru ca nu toate zilele sunt roz, imi permit uneori (cam 3-4 zile/luna din cate am observat) moftul de a fi ravasita, posomorata, nervoasa si alte pretentii! Pentru ca .. atunci cand adunam prea multa tristete si frustrari in suflet, cred ca e bine sa le “eliberam” intr-un fel sau altul, ca sa nu ne imbolnavim, sau mai GRAV! – sa imbatranim.. (sufleteste , ne pierdem senzorii :)) devenim imuni..)
Concluzie: 1 luna = 30% fericire + 30% masca vesela + 10% mofturi + 30% pijamale :))
Cand ma trezesc dimineata indispusa, imi spun in partea de 30% masca vesela : “Pffff… ce stare nasoala poti sa ai! Imbraca-te frumos, zambeste in oglina, poate te amuza ranjetul macar si dupaia asteapta sa-ti treaca in timp ce-ti urmezi programul clasic. Stii ca in zilele fericite o sa uiti de vremurile astea! Si stii ca urmeaza! Si asteapta-le nu e cazul sa lenevesti :)”
Cu drag,
Alexandra (care are o zi vesela, ca e soare :)) )
p.s.: Imi place blogul :X
Multumesc pentru comentariu, Alexandra! O adevarata placere sa citesc ceea ce scrii. Ca sa fie amuzant, zilele acestea am avut niste zile cand nu a mai functionat nimic. Sunt racita bocna si abia am reusit sa ma mobilizez jos din pat, dar baramite sa compun outfituri si makeup. Abia astept sa imi revin cu nivelul de sanatate si energie, ca mi s-a facut dor de un aranjament dragut 🙂
Foarte frumos articol 😀 Eu când știu că mi-am ales hainele și am reușit să mă mobilizez cât să-mi fac un machiaj minimal, ceva să ascundă ochii de raton și să par vie am mult mai multă energie și cred că se vede și în relațiile cu ceilalți și în felul meu de a fi 😀
Multumesc, sunt tare mandra de el! Ca si tine, cred ca se simte cand avem incredere in noi si un look aranjat zic ca ajuta 😀
Nici nu pot exprima bine in cuvinte, cat de mult ma regasesc in aceste randuri :).Dar, ai dreptate, bunastarea mentala si multumirea cu noi insine, chiar pot face o zi mai buna dintr-una nu foarte reusita :).Te pup!
http://iuliascorner.wordpress.com/
Ma bucur ca am reusit sa surprind o situatie cu care te confrunti si tu. Hai sa vad maine cum merge teoria mea, cand stau o jumatate de zi in spital, tropaind pe culoare cu o multime de emotii. I hope that my outfit and makeup will bring good karma to the procedure 😀 Pup u! :*
Nu sunt nici genul care are mereu un look capabil sa dea pe spate, dar nici nu ies oricum din casa. Nu cred ca ma ghidez dupa vreunul din citate ci, mai degraba, dupa ce imi spunea bunica: sa ma imbrac si sa ma aranjez asa cum mi-ar placea mie sa fie aranjati oamenii pe care ii intalnesc.
Awwwwww, ce frumos te-a ghidat bunica ta!
la mine functioneaza pe dos cumva- cind sunt suparata ma gatesc nevoie mare ,ca sa-mi alung starea- greu cu femeile …
I can’t believe it!!! Am picat in admiratie dupa tine, mai ales ca vorbesti de locul unde am intampinat cele mai mari dificultati.
P.S. Chiar ca e greu cu femeile :)))
“Of,of – motivația bat-o vina!” :)) Eu am o mare problemă cu motivația pe termen lung. Pe cât de repede se aprinde flacăra, pe atât de repede se stinge. Așa și cu motivația dimineața, poate mă ține vreo săptămână-două apoi dispare și cad într-o groapă cu lene și delăsare. Mereu sunt pe fugă de colo-colo, mă îmbrac repede, îmi desprind părul în oglinda din lift și mă machiez în mașină. Hahahahah. La fel ca tine, când am o zi bună și mă privesc în oglinda din lift, gata machiată, aranjată și îmbrăcată mai mult decât basic – atunci e momentul care mă motivează, flacăra se aprinde și apoi…mă ține câteva zile.. La tine merge pe termen lung?:))) La mine nu dar tot merge!:))
Ooooooo da! La mine motivatia aceasta a fost singura care a functionat pe termen lung. La inceput am mai vrut sa renunt in anumite dimineti, dar am facut rewind fix la momentul despre care am povestit si m-am mobilizat. Dupa cateva astfel de situatii si satisfactia resimtita dupa aceea, mi-am dat seama ca imi e muuuuuuuuult mai bine asa. Sper sa gasesti si tu ceva care sa actioneze pe acel buton magic 😀 :*
Eu cercetez, inca. Daca pentru machiaj aloc o buna parte din timp, cand e vorba de haine.. am o problema. Pentru ca nu am niciodata inspiratie si mai ales in cazul diminetilor somnoroase. Si stau si ma uit 150 de ani la hainele pe care le am fara sa-mi vina vreo mare idee. Bine ca am cateva haine pe care le prefer si apelez la ele, ca sa pot sa ma misc mai repede si eventual sa beau si cafeaua pana sa ies pe usa. Sper totusi sa se mai schimbe ceva si mai apelez la bloguri care ma inspira cu niste tinute mai de doamne-ajuta 🙂 Te pup!
I feel for you, Adela! Privirea goala indrepata catre dulap imi este atat de familiara… si dupa ce alegeam ceva de acolo, eram prea extenuata sa mai ma machiez :))) Sper sa iti gasesti si tu motivatia si inspiratia pentru a iti imbunatati rutina zilnica. Pup u! :*